STENOZA AORTICĂ

STENOZA AORTICĂ

Definiţie: stenoza aortică constă într-o strâmtare a orificiului aortic, care devine un obstacol în trecerea sângelui din ventriculul stâng în aortă, în timpul sistolei. In majoritatea cazurilor, stenoza aortică este de natură reumatismală, mult mai rar aterosclerotică sau congenitală.  Leziunea constă în îngroşarea valvulelor aortice, care formează un inel rigid.Uneori, apare şi o calcifiere a valvulelor.Orificiul stenozat impune ventriculului stâng un efort important, care îl face să se hipertrofieze.

 Simptome: timp îndelungat boala rămâne subiectiv asimptomatică. Când stenoza este foarte strânsă, debitul cardiac scade şi apar - la efort sau numai la schimbarea poziţiei =episoade de ischemie cerebrală=, cu ameţeli, sincope, convulsii sau moarte subită. Aceste tulburări, ca şi manifestările de angină pectorală, destul de frecvente, apar chiar înainte de instalarea insuficienţei cardiace.

La palparea inimii se constată freamăt sistolic la bază, la auscultaţie un suflu sistolic intens şi aspru la orificiul aortic, iradiind spre vasele gâtului. Pulsul este slab, mic şi lent, iar tensiunea arterială coborâtă.Examenul radiologic arată mărirea ventriculului stâng şi, uneori, calcifieri.

Evoluţia este timp îndelungat bună. Când apare insuficienţa cardiacă, evoluţia este ireversibilă şi de obicei fatală, în scurt timp.

Tratamentul este similar celorlalte cardiopatii vasculare , îndeosebi profilactic. 

In perioada asimptomatică tratamentul constă în evitarea eforturilor fizice mari, profilaxia infecţiilor streptococice , prevenirea Endocarditei bacteriene.

 Când apar manifestările clinice se recomandă Nitroglicerină în caz de angor, Digitală, diuretice şi regim hiposodat când apare insuficienţa cardiacă. în caz de tulburări de ritm se administrează antiaritmice.

Tratamentul chirurgical este indicat la bolnavii cu insuficienţă ventriculară stângă, angor, sincope.Intervenţia chirurgicală este indicată la bolnavii care nu au depăşit 50 de ani şi constă fie în comisurotomie cu lărgirea orificiului aortic, fie în rezecţia valvulei aortice şi înlocuirea ei cu proteză Starr-Edwards.

 ALTE CARDIOPATII VALVULARE 

Stenoza tricuspidă este o valvulopatie rară, aproape întotdeauna de natură reumatismală şi asociată cu stenoza mitrală. Simptomele se confundă cu acelea întâlnite în stenoza mitrală. Se suspectează o stenoză tricuspidă în caz de cianoză intensă, turgescenţă jugulară, pulsaţii hepatice, uruitură tricuspidă în regiunea xifoidiană.Diagnosticul de certitudine este dat de cateterismul cordului.

Insuficienţa tricuspidă constă în închiderea incompletă a valvulelor tricuspide. De obicei este funcţională şi apare în toate cardiopatiile însoţite de dilatarea inimii drepte. Mai rar este organică,de natură reumatismală, şi atunci este aproape totdeauna asociată cu o stenoză mitrală.  Suflul sistolic xifoidian, semnele de mare stază venoasă periferică (turgescenţa jugulară, hepatomegalia, ascita voluminoasă care se reface repede) şi semnele radiologice de mărire a inimii drepte impun diagnosticul).

Insuficienţa pulmonară este aproape totdeauna funcţională, fiind datorită hipertensiunii din micacirculaţie. Semnul principal este reprezentat de suflul diastolic de la focarul pulmonar.

Stenoza pulmonară este aproape totdeauna congenitală şi se caracterizează prin freamăt sistolic şisuflu sistolic aspru, intens, la focarul pulmonar