STENOZA MITRALA

STENOZA MITRALA

Definiţie: este o modificare patologică a orificiului mitral, produsă de sudarea valvulelor cu strâmtarea orificiului, împiedicând scurgerea sângelui din atriu în ventriculul stâng în timpul diastolei.Prima consecinţă a strâmptării orificiului mitral constă în scăderea debitului ventriculului stâng.

 Pentru o perioadă de timp, prin intervenţia unor mecanisme compensatoare- dilataţie şi creştere a presiunii diastolice în atriul stâng - debitul ventriculului stâng se menţine normal.Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depăşite, debitul cardiac scade şi sângele stagnează deasupra obstacolului - în atriul stâng şi în circulaţia pulmonară  ceea ce impune inimii drepte un efort suplimentar, din care cauză se hipertrofiază, iar mai târziu se decompensează. Cât timp debitul ventriculului stâng rămâne normal, stenoza mitrală este compensată şi nu apar complicaţii.Când apar staza şi hipertensiunea pulmonară, survin semne pulmonare, iar în ultima perioadă, când inima dreaptă cedează, apar semnele insuficienţei cardiace drepte.

Manifestările clinice devin evidente când suprafaţa orificiului mitral, care măsoară 4-6 cm , scade sub 2 cm .

Etiologie: boala este mai frecventă la femei, cauza principală fiind endocardita reumatismală.Originea congenitală este excepţională.

Simptomatologia depinde de stadiul clinic.

    -în primul stadiu - asimptomatic, subiectiv- nu apar decât semne fizice.La examenul clinic se constată, la palpare, freamăt , iar la auscultarea cordului, o uruitură diastolică, fenomen datorit trecerii sângelui în diastolă prin orificiul mitral micşorat: de asemenea,accentuarea primului zgomot la vârf şi a celui de-al doilea la orificiul pulmonar. Pulsul este mic, iar tensiunea arterială scăzută, datorită debitului cardiac redus.Examenul radiologic evidenţiază o inimă de configuraţie mitrală (cord ridicat),

   -In stadiul de hipertensiune pulmonară apar :dispnee de efort, uneori ortopnee şi chiar edem pulmonar acut, puseuri bronşitice cu tuse seacă sau cu expectoraţie redusă, hemoptizii mici şi repetate, uşoară cianoză a feţei, palpitaţii frecvente şi precoce, uneori dureri precordiale şi tulburări de ritm .

   - în stadiul al treilea, de insuficienţă cardiacă dreaptă, dispar de obicei tulburările din stadiul precedent, care traduc staza pulmonară, apărând semnele insuficienţei cardiace drepte:edeme periferice, hempatomegalie, ascită. Pot surveni tromboze intracardiace (în special în atriul stâng dilatat) şi embolii în arterele periferice, cerebrale, renale şi splenice etc.

 Complicaţiile sunt numeroase şi apar de obicei în stadiul al doilea şi al treilea: recrudescenţă a infecţiei reumatice, endocardită lentă, insuficienţă cardiacă, tulburări de ritm, infarcte pulmonare,accidente tromboembolice etc.

 Evoluţia este lentă şi progresivă.

 Tratamentul este în primul rând profilatic, urmărind prevenirea recidivelor reumatismale, a endocarditei lente şi a insuficienţei cardiace, prin evitarea eforturilor, dietă hiposodată,tratamentul infecţiilor streptococice, o profilaxie de lungă durată cu penicilină.  Când apare hipertensiunea pulmonară, în special hemoptiziile, emboliile, edemul pulmonar şi tulburările de ritm, se recomandă intervenţia chirurgicală (comisurotomie).Contraindicaţiile comisurotomiei sunt: insuficienţa cardiacă, endocardită lentă, infecţia reumaticăactivă.

Tulburările de ritm se tratează cu Digitală sau Chinidină, emboliile cu anticoagulante, iar insuficienţa cardiacă, cu repaus, dietă hiposodată şi digitală.

O altă intervenţie chirurgicală, se face pe cord deschis cu înlocuirea valvelor mitrale cu o protezăStarr-Edwards. Este superioară precedentelor şi este indicată în stenoza mitrală şi insuficienţa mitrală şi în caz de restenozare după comisurotomie.