Infarctul miocardic acut

Infarctul miocardic acut

Definiţie

Infarctul miocardic (sau atac de cord), se produce prin blocarea uneia sau mai multor artere coronare. Arterele coronare furnizează sânge oxigenat inimii. Blocajul arterei se produce atunci când o placă ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe şi se formează un tromb (cheag de sânge) în jurul ei.

 Cauze

- angină varianta, hipertrofia ventriculară

- hipoxia prin intoxicaţie cu monoxid de carbon

- embolii arteriali coronari din colesterol, aer sau produse de sepsis

- consumul de cocaină, amfetamine, efedrină

- arterită, anomaliile coronare, incluzînd anevrismul arterelor coronare

- creşterea efectului inotrop sau a debitului cardiac, care creştere cererea de O2 a miocardului

- disecţia aortică cu implicarea retrogradă a arterelor coronare

- sindromul Marfan, boală Kawasaki, arterită Takayasu

- progeria, necroză cistică medială.

Simptomatologie

-Durerea retrosternală este descrisă tipic că o gheară, presiune sau sufocare cu senzaţie de moarte iminentă. Durerea poate iradia în gît, braţ şi umăr sting şi epigastru. Braţul sting este cel mai frecvent afectat, deşi durerea se poate resimţi în ambele braţe.

- anxietatea

- cefaleea cu sau fără sincopă

- tusea

- greaţă cu sau fără vărsătură

- diaforeză

- wheezing.

Investigaţii

- nivelul de troponină este considerat criteriul standard de diagnostic pentru infarctul miocardic

- troponinele cardiace T şi I au o sensibiliate şi specificitate mult mai mare faţă de CK-MB

- nivelul lor seric crste la 3-12 ore de la instalarea durerii, cu vîrful la 24-48 de ore şi se întorc la valorile de baza în 5-14 zile

- creatin kinaza se compune din trei izoenzime: CK-MB (care se găseşte mai ales în inima), CK-BB (mai ales în creier) şi CK-MM (mai ales în muşchii scheletali)

- nivelul de CK-MB creşte în 3-12 ore de la instalarea durerii, atinge vîrful la 24 de ore şi revine la valorile normale în 48-27 de ore

Tratament

Terapia iniţială în atacul de cord este direcţionată spre recuperarea a cît mai mult din miocardul afectat, prin metode medicamentoase sau chirurgicale. Tratamentul secundar urmăreşte terapia durerii, restaurarea echilibrului electrolitic şi aportului de O2, prevenirea ischemiei secundare şi tratarea complicaţiilor care au intervenit.